Cum afectează COVID-19 mediul de afaceri

Despre drepturi și obligații a scris Ana Maria aici un amplu articol pe care vi-l recomand cu căldură.

Nu intrăm în dezbateri cu privire la ce este COVID-19, cum se manifestă, ce a vrut el de la viața noastră, dar ca să vedem și partea plină a paharului, uitați-vă un pic la politicile externe ale tuturor țărilor afectate. Nu se mai bate nimeni, nu mai pasă nimănui ce cameră foto are Huawei și daca are Google Services instalat. Cristian Tudor Popescu dacă nu mă înșel, l-a numit virusul păcii.

COVID-19 a lovit destul de serios România, chiar dacă avem puțin peste 100 de vitime și niciun decedat. A venit fulgerător cu efect de domino și a lovit absolut toate domeniile de activitate din România, fără ca cineva să anticipeze efectele virusului. Am putea discuta câteva zile despre modul în care sunt afectate mai mult sau mai puțin industrii din România, dar ne uitam în jur la câteva exemple.

Gabriela Vranceanu Firea Pandele (și câte nume o mai avea) a scos de la salteluță rapid un software ce permite elevilor să studieze de la distanță. Presupun că nu s-a făcut licitație pentru el 🙂 fiind invocată starea de forță majoră.

Un organizator de târguri de nunți trăiește numai din aceste târguri. Este activitatea societății și asta e tot ce știe să facă. Anularea târgurilor de nunți a însemnat anularea contractelor cu furnizorii (deci alți jucători afectați), imposibilitatea plății salariilor, incertitudinea pe termen lung a stabilității locurilor de muncă pentru angajați dar mai ales pentru societate.

Nu arăt cu degetul spre o firmă sau alta, însă este cert faptul că majoritatea firmelor din România au plan de continuitate numai pe hârtie. Dacă le iei la bani mărunți, multe au ISO-uri, certificări, se mângăie pe burtă cu proceduri elaborate pe care nu le-a citit nimeni niciodată, dar atunci când vine timpul să le aplice, își dau seama că viața bate filmul.

Fiecare societate a fost afectată de tot haosul actual, de la departamente de vânzări până la marketing. Orice înseamnă client facing are de suferit pentru că, pe bună dreptate, interlocutorii pot fi reticenți în a se întâlni în perioada aceasta cu cineva.

Sunt foarte multe exemple de business-uri care s-au închis în mai puțin de o săptămână, firme care au fost nevoite să renunțe la investiții pentru a putea susține în continuare afacerea, dar și firme care au renunțat la colaborarea cu o bună parte din angajați.

Știu că o să îmi iau mult hate de la articolul ăsta. Adevărul este undeva la mijloc. Cumva simt că se face dreptate față de angajații productivi. Fiecare firmă avea câte o pupăză care rupea Tinderul și Neflixul în două la muncă, câte un Gigel la suport pe care nu l-a întrebat nimeni cu ce se ocupă și muncea în doi peri. Există uscături în toate firmele și de foarte puține ori managementul superior aplică acțiuni de corecție atunci când angajații muncitori arată cu degetul spre bondari.

Dar iată, COVOD-19 este ocazia perfectă de a scăpa de acești bondari. Secretarea care refuză să facă cafea pentru că dădea swipe pe Tinder, fata de pe sales care știe doar să zâmbească frumos dar abia știe cum se numește firma pentru care lucrează, programatorul ăla care vine la 12 la muncă pentru că nu îl dă nimeni afară și fiind semizeu spune că se poate angaja în câteva ore pe aceeași bani la altă firmă, toți aceștia cumpără stocuri de hârtie igienică în prezent pentru că au aflat că firmei nu îi pasă de ei și pot fi puși pe lista de restructurări. Știu companie destul de mare din România care a închis un proiect întreg, cu tot cu project manageri, programatori, oameni de vânzări, tot.

Este un moment instabil pe piața muncii în prezent și este cel mai neinspirată perioadă să schimbi locul de muncă. Dacă vrei să îți dai demisia pentru că ză boss nu ți-a acordat work from home, nu o face. Nu îți da demisia de fapt niciodată dacă nu ai semnat deja un contract cu viitorul angajator. Tuturor ne curge o lacrimă de fericire când vedem poveștile ca în basme cu corporatiști care și-au dat demisia și au plecat 3 ani prin lume, dar viața bate filmul. Din punct de vedere al unui angajator, din nou este un moment sensibil. Candidații sunt amestecați, o parte fiind dintre cei care doreau să se angajeze oricum, iar o parte sunt dintre cei ce au avut ghinionul să fie demiși iar lucrul acesta înseamnă o bătaie de cap suplimentar pentru angajator pentru că va trebui să pună mai mare accent pe calitatea recrutării și în vremuri de criză e mult mai riscant să angajezi un om 3 luni și apoi să îți dai seama că nu era ceea ce căutai și trebuie să o iei de la capăt cu procesul de recrutare.

Work from home este un termen care a fost vehiculat în ultimele zile tot mai des și cumva, cel puțin în bula mea, toată lumea și-ar fi dorit să lucreze de acasă. Problema WfH este de încredere. Sunt bondarii care profită de faptul că firma nu are un control asupra orelor lucrate dar nici a calității așa că vor rupe Netflix-ul în două. Sunt ăștia ca mine care avem randament 130% când lucrăm remote, care își închiriază cabană la munte să scrie specificații tehnice și care prin WfH vedem mai mult avantaje față de dezavantajele lucrului la distanță, dar ne frustrăm atunci când vine bondarul și pune poze pe Facebook cu băieții în bar, în timp ce eu mor de stres că trebuie livrat proiectul. Din păcate nu în toate domeniile poți lucra de acasă chiar dacă vine mama lui Coronavirus.

Discutând cu mai multe persoane din companii pe nișe diferite în ultimele zile, am văzut și companii care s-au organizat exemplar. Un call-center a achiziționat și configurat laptopuri pentru câteva sute de angajați astfel încât să poată lucra de acasă în perioada următoare. Sunt companii care au luat planul ăla de continuitate pe care îl semnează la fiecare recertificare de ISO și au aplicat ca la carte acțiunile necesare, cu costurile aferente.

Per total sunt câteva concluzii legat de evenimentele din ultimele zile în relația angajator – angajat

  • sunt firme care fac eforturi să rămână funcționale dar efectul de domino datorat COVID-19 coroborat cu lipsa unor acțiuni clare din partea statului de a îi ajuta, vor trebui să închidă temporar activitatea
  • bondarii și trântorii vor simți pe pielea lor ce înseamnă să fie ușor de înlocuit
  • angajatorii vor întâmpina dificultăți în a alege cei mai buni candidați pentru că în românia foarte puține companii fac background-check
  • nu cred că sunt multe companii care au pus în aplicare planul de continuitate al afacerii și oricât de tare i-ar fi bătut la cap consultanții în anii trecuți, toți cred că lor nu li se poate întâmpla
  • este un moment delicat pentru toate părțile și scopul comun trebuie să fie continuitatea afacerii astfel încât la finalul lunii toată lumea să plece fericită acasă. Un scenariu al crizei din 2008-2009 poate avea efecte mult mai puternice acum. Eu am prins și cozile la lapte înainte de ’89, stiu ce gust aveau brânza și salamul în armată și de bine, de rău, știu să dau cu sapa. Despre generațiile actuale nu sunt așa sigur însă.

Lectură:

  • https://www.cristinachipurici.ro/2020/03/10/cum-sa-lucrezi-de-acasa-productiv
  • https://medium.com/@demiculus/what-to-do-at-home-during-coronavirus-outbreak-ef2d795c3fb1
  • https://conexiuniurbane.ro/asteapta-1000-la-usa-sa-iti-ia-locul/

 

      Cristian Iosub