web analytics
Blog

Bussines Rromânesc

In urma cu vreo luna am vrut sa cumpăr un produs din Românica noastră dragă cu transport in străinătate. Deși plăteam eu tot, oamenii nu au vrut livrare internationala. Am trecut peste si am înțeles. 90% din magazinele din RO refuza transport internațional.Acum vreo doua zile mi-am adus aminte de discuția (email) cu ei in care precizau ca atunci când vin in tara sa ii contactez. Așa ca ii sun , le explic ca vreau sa le dau bani. Si nu sunt putini deloc. Gagica se bâlbâie, ma întreaba de doua ori dacă sigur vreau sa il iau in aceeași zi…apoi spune ca ma va suna un coleg.Ma suna colegul, discut cu el, vorbeam aceeași limba. Rămâne sa ii dau datele necesare facturii pe email si imi trimite factura pe care sa o plătesc la banca. Ei nu lucrează cu cash ci numai OP. Zic ok si trimit mail. Si aștept . Si aștept. In seara asta ii întreb de sănătate si primesc un email care am crezut inițial ca este automat : “Buna seara, Va rog sa lansati o comanda ferma pe site-ul nostru. Acolo este o sectiune dedicata in care va intreaba mai multe detalii: numele dvs, adresa de livrare si tot acolo va fi scris si contul in care trebuie facuta plata.”Say what? E greu sa faci business in România iar pe praful actual si concurenta tot mai mare, comunicarea este factorul ce diferențiaza companiile. Dacă Gigel cu care am vb la telefon nu comunica cu Dorel care răspunde la email, putem sa ne conversam o eternitate .Nu vorbim aici de bani putini ci de bani mulți intr-o piața înghețată. Eu am fost si voi rămâne cu un principiu de viața: vinzi cartofi cu 1 leu/kg dar ma futi la creier de parca mi i-ai da gratis? Atunci ma duc la taraba de alături unde sunt 0.8 lei/kg, cu coaja un pic cam groasa dar măcar pot cumpara rapid, comod si fără sex cu intelectul meu. Decât sa ma freci lunar timp de 3 ani la ridichie in condițiile in care eu iti dau bani, mai bine ma duc alături sa fac buzunarul gros altuia mai mic.România, te iubesc !
Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+

      Cristian Iosub