web analytics
Blog

Cum ar arăta interacțiunea Facebook in viața reală

imageExercițiu de imaginație care mi l-am propus dupa ce m-a chestionat un carabinier jumătate de oră fără rezultat : cum ar arăta in viața reală ușurința divilgării datelor mai mult sau mai puțin personale.Să spunem că citesc un blog și îmi place autorul. Având butoanele social media pe blog, îl adaug in lista de prieteni Facebook . Ei bine, in momentul acela am acces la întreg profilul utilizatorului, date privind educația, job-ul, hobby, cărți preferate etc. Nu se supără nimeni, doar de aceea a ales sa faca publice aceste date sau mai bine spus , a ales să le impărtășească cu prietenii. Partea misto e ca pe bloguri găsești un sfert din viata unui om iar restul pe Facebook. În plus, acceptul unei prietenii pe Facebook e destul de rapid si de cele mai multe ori fără a verifica cine este cel care solicită prietenia.Acum hai să transpunem in viața reală experiența facebook. Să spunem că mă întâlnesc intr-un pub cu un blogger (dau exemplu mereu un blogger fiind mult mai ușor de comparat față de un om care nu se expune public atât de mult).Deci, cum bem Terapia si râgâim porcește, să spunem ca m-aș apuca să ii pun întrebări legate de job, studii, ce filme ii plac, ce a făcut in vacanță … Câți dintre voi ați răspunde ? Cred că niciunul. Eu i-aș lipi halba de frunte unuia creându-l psihopat daca m-ar întreba atât de multe. Cu toate ca pe blog am destul de multe experiente si gânduri personale, iar Facebook este un curriculum vitae mai bun decât poate oferi Bestjobs.Aici vine dilema : virtual nu avem nici o problema in a ne etala întreaga viață. Dar in viața reală consideram toate informațiile drept personale/private/intime.Ar fi interesant un experiment de genul acesta sa faca cineva cu camera ascunsa. Gen, gasit un prieten al unui prieten, cerut prietenia pe Facebook, apoi urmărit activitatea lui si când iese de la film/facultate etc, mers la el (ca doar ai poza de pe Facebook) si asaltat cu întrebările. Regula jocului este sa ii spuneti ca sunteți amic cu x-ulescu care este amicul comun si vreți sa aflați mai multe despre el (victima) . Singurele lucruri care cred ca le-ar putea obține cineva intr-un astfel de experiment, ar fi o înjurătură si o bătaie buna fiind considerat psihopat.Bineînțeles, din experimentele de acest gen nu pot face parte cercetații penal si procurorii din motive lesne de înțeles 😉[youtube]http://youtu.be/LrFdOz1Mj8Q[/youtube]
Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+

  1. Nu e acelasi lucru cand cineva decide, fara nicio presiune, dupa ce trece informatiile prin toate filtrele sale de autoprotectie, sa posteze doar ce considera “safe” .

    Cand esti sub tirul si presiunea intrebarilor unui tert, mai ales a unui (relativ) necunoscut, toate mecanismele de autoprotectie de declanseaza si devii suspicios la intrebarile necugetatului.

    Toate informatiile astea sensibile, trebuie sa aiba o singura origine: tu. TU esti cel care decide daca, unde si cand incepi sa dezvalui putin cate putin din aceste aspecte, probabil asteptand un efect similar, un schimb similar de informatie…. Cand esti cu lectia nepregatita iar interlocutorul tau are deja dosare despre tine, deja suspiciunea capata note alarmante si-nchizi ermetic orice canal de comunicare. In functie de experientele anterioare si de propriile mecanisme de coping, reactionezi pe un pattern anterior invatat, il iei in raspar, il iei la suturi, ii iei numarul de la masina etc.

    Ramane o intrebare deschisa: unde (mai) gasesti bere Terapia in Centrul Vechi?

    Cristian Iosub