web analytics
BlogCalatoriiJoburi

Dilema zilei

Dilema zilei pornește de la ideea de a lucra în străinătate.
În ultimul an m-am întrebat aproape zilnic “ce naiba caut în afară?”, “cât timp voi sta?”, “ce mă așteaptă mâine?”, “muncesc aici sau trăiesc aici?”.
Ei bine, ultima întrebare este cea mai importantă în a face alegeri corecte.
Există două categorii de români plecați în străinătate : cei care muncesc și cei care trăiesc.
Cei care trăiesc în străinătate sunt de regulă familii deja închegate, au un job stabil și un nivel de trai superior celui din România. În momentul în care își înmatriculează mașina în străinătate și au făcut credit bancar pt un apartament, este clar. Locuiesc, trăiesc, rămân în străinătate.
În vremurile actuale de criză este destul de dificil să te joci cu banii. Trebuie să știi de la bun început ce vrei de la locul respectiv.
A doua categorie de români plecați peste granițe este de altfel și cea mai numeroasă. Sunt români ajunși de datorii în țară iar veniturile nu le permit să achite la timp.
Din punctul meu de vedere acesta categorie trebuie privită cu cel mai mare respect. Acești oameni trimit anual sume inimaginabile de bani în România. Economia țării supraviețuiește datorită lor. In cazurile fericite cuplurile aleg să vină împreună în străinătate pt a munci respectiv pt a împărți cheltuielile împreună. Spun cazuri fericite deoarece împărțeala cheltuielilor înseamnă totul pt o familie. Astfel, unul poate munci pt a plăti cheltuielile casei iar celălalt poate munci pt a plăti datoriile din țară sau de ce nu, pt a pune un ban de o parte.
Dacă însă pleacă să lucreze decât unul din parteneri, acela este întradevăr un martir. Nu este deloc ușor să stai departe de familie în primul rând iar în al doilea rând el va trebui să muncească pt a întreține 3 case : pe el, pe familie și să platească și datoriile din țară.
Este o alegere destul de delicată. Spun asta pt ca după un an de muncă s-ar putea să realizezi ca tot show-ul a fost pt nimic. Nu ai pus nici măcar un euro pe card, băncile te presează, găsești o țară cum e Italia care după un an de rezidență te pune să inmatriculezi mașina acolo etc.
În plus, confruntarea cea mai puternică este în interiorul acestor martiri : băncile și tinerii care nu au văzut încă meleaguri străine vor crede că ești plin de bani dacă lucrezi afară, dar uită că prețurile sunt uneori și de 4 ori mai mari ca în țară sau că o chirie e 700€. Fiecare om își cunoaște socotelile, cum se spune, iar presiunile externe îl vor face să cedeze psihic într-o zi, întrebându-se : eu ce caut aici? Am folosit termenul de martir pt ca sunt enorm de mulți români departe de casă, care muncesc având speranța că atunci când vor avea banii necesari se vor putea întoarce acasă la familie.
Bineînțeles ar mai fi și o a treia categorie : cei kamikaze. De regulă oameni care vor să lase un trecut în urmă, nu au nimic de pierdut, dorm prin parcuri și nu au acte de rezidență pt țara respectivă.
De aceea zic, totul se rezumă la matematică.
Trebuie să fii foarte bine motivat în a pleca în străinătate și să știi de la bun început pt ce pleci : definitiv, kamikaze, în cuplu sau martir.
Aud în ultimul timp cât de nasol este în România, salarii mici, impozite și prețuri mari, guvernanți nehotărâți…
Ei bine, țara perfectă nu există. Statul te va viola fără nici o părere de rău în orice țară din lume. Totul depinde de rezistența fizică.
Nu am luat în calcul și “băiețașii”. Repet, guvernul ți-o trage oriunde te prinde. Sunt destul de mulți care pleacă în străinătate lasând în urmă datorii, probleme etc, sperând că ls distanță nu îi poate atinge nimeni.
Din păcate sunt foarte puțini români care se decid să plece în străinătate câțiva ani doar pt a cunoaște și alte lumi, alte culturi. Pt asta e nevoie de bani la fiecare reînceput de drum. Vacanțele de o săptămână pe la Nisipurile de Aur nu reprezintă nimic pt balanța plecării în Bulgaria sau a rămânerii în România.
Recent am auzit : “ah, Firenze e un oras frumos, mi-ar place să emigrez acolo”.
Ceea ce nu s-a înțeles încă e că frumusețea contează puțin în alegeri. Chiar dacă ți-a plăcut puța de la statuia lui David, asta nu înseamnă că vei găsi o chirie modestă, un servici bun și întradevăr va merita alegerea.
Totul se rezumă la informarea amănunțită înainte de a se lua decizia plecării. Există sute de forumuri unde puteți afla informații locale, facilitatea în a găsi un job dar mai ales prețuri. Nu am întâlnit încă motive pt a emigra decât cele financiare, deaceea am folosit în articol acest argument. Matematica e simpla : Italia centru : 1200-1400 € salariu considerat bun (în sud e 250€, exact ca în RO). Chirie garsonieră 400-500€. Facturi apa, gaz, curent : 100-150€. Telefon, autobuz, haine, mancare etc inca 500€ (1 paine 1,2€, un cofrag de 10 oua e 1,2. €, o cafea e 4.8€, un lapte e 1,1-1,3€ , un winston e 4,3€, un tricou e 10€, o pereche de blugi e 25€). Prețurile sunt cele minime din supermarketuri.
După socoteală te mai sună și banca să îți amintească de cei 8000€ datorie…
Desigur, calculele sunt orientative și depind de nivelul și necesitățile fiecăruia. Cunosc de exemplu o tipă care avea 3000 ron salariu acum vreo 10 ani. Se intreținea la masaj, solar, nu gătea etc. Se credea ducă deja. Fiind agent de vânzări, boss i-a mărit targetul într-o bună zi. Când a luat doar 1200 ron salariu intrase deja în trepidații.
Alegerea este a fiecăruia…

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
      Cristian Iosub