web analytics
Blog

Cea mai mare problema a cerșetorului român

În zona Trafic Greu – Răzoare – Sebastian am văzut de foarte multe ori un ceșetor care are picioarele deformate, ca atunci când călărești iar pantalonii stau pe el ca și cum ar avea pampers. Este dificil să se deplaseze și este clar că piața locurilor de muncă este destul de restrânsă pentru el. Nu este genul arogant ci insistent: se poziționează lângă geamul mașinilor oprite la semafor și te roagă cu ochii plânși să îl ajuți cu un leu.

În seara asta am făcut plinul la mașină și am intrat să plătesc . Înăuntru era el, așteptând cuminte la coadă. Primul gând a fost că a intrat să ceară un pahar de apă dar în MOL există case separate pentru zona de food. Ajuns în față, cu ochii blânzi a cerut casierei să îi schimbe niște bani, întinzându-i o punguță cu hârtii de 1 și 5 lei. A numărat casiera ceva timp, a numărat încă o dată, apoi i-a întins 5 hârtii de 100 ron.

Cu antrenament zilnic, formulele de adresare stârnesc aproape de fiecare dată mila interlocutorului. Mie mi s-a rupt inima asistând la necazul acestui cerșetor. A insistat să îi schimbe casiera cele 5 hârtii de 100 ron într-una de 500 ron și aceasta l-a refuzat spunând că nu are decât de 100 și de 200. Problema e că în mână mai avea încă 4 sau 5 hârtii de 100 ron și era greu pentru el să stea cu 10 hârtii de 100 în loc să stea cu 2 hârtii de 500 ron. Dacă nici angajații de rând nu mai au compasiune față de cerșetori, ce putem să mai spunem de statul român? În ce lume trăim? Ajungem în 2014 într-o țară membră a Uniunii Europene, în viitor membră a spațiului Schengen, să nu putem ajuta un biet cerșetor?

Aceasta este drama stimabilului domn din imagine: faptul că nu poate schimba banii în hârtii de 5 milioane…adunați din mila proștilor care au prostul obicei de a se duce la muncă.

 cersetor

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
      Cristian Iosub