web analytics
AmintiriBlog

Merita spaga pentru permisul de conducere ?

De foarte multe ori mi-a fost dat să aud această întrebare : Merită să dau șpagă pentru permisul de conducere ?

Raspunsul este simplu : Depinde de ce conștiință ai ! Acest articol este destinat viitorilor doritori de permise de conducere.

Desigur, trollerii or să spună că oamenii legii sunt împotriva lor și că ei au condus ca Titi Aur la traseu iar la sală meritau 27 de puncte în loc de 26. Dar hai să discutăm la rece și fără glumă, din poziția de posibil viitor posesor de permis auto, dar și din poziția de polițist. Această poveste chiar dacă pare lungă, este inspirată din fapte reale și surse credibile.

Pregătirea în timpul școlii de șoferi este foarte importantă. Recomandarea mea este să citiți legislația ca pe Biblie. Este un examen important iar cărțile de legislație nu sunt cărți de colorat, nu sunt reviste de adulți sau reviste cu știri mondene. A trecut vremea adolescenței, a trecut timpul în care viața părea o joacă iar fiecare aveam impresia că lumea ne aparține. Cunoașterea legislației rutiere implică o capacitate intelectuală ridicată pentru a putea înțelege logica din spatele fiecărei legi de circulație.

Fiecare avem modalitatea noastră de a învăța. Unii pot asimila informațiile mult mai repede dacă le citesc. Alții răspund la stimuli auditivi fiind necesar să le fie explicată legislația (de aceea există și o ședință săptămânal obligatoriu în timpul școlii de soferi). Alții însă înțeleg doar dacă au schițe și imagini în față. Toate trei modalitățile de învățare sunt la fel de eficiente, depinzând doar de capacitățile fiecăruia și de modul său de a asimila o informație nouă.

Pe lângă partea teoretică, este necesară și exersarea chestionarelor. Există foarte multe siteuri românești unde puteți completa chestionare auto (http://bit.ly/VzdnG9). De fiecare dată când terminați un chestionar, vedeți unde ați greșit, vedeți răspunsul care ar fi fost corect și încercați să înțelegeți logica regulii de circulație. Nu învățați pe dinafara răspunsurile sau regulile de circulație. Într-adevăr, sunt pasaje sau articole ce nu au treabă cu realitatea actuală. Sunt puncte de lege depășite pentru anul 2013. Dar singurii în măsură să schimbe ceva în regulamentul rutier sunt parlamentarii. Da, știți voi, ăia care au fost aleși tot de noi să ne reprezinte . Noi nu putem schimba legi și trebuie respectate în forma actuală indiferent de ce lege discutăm. Dar putem schimba parlamentarii (!).

Pe parcursul școlii de șoferi sunt incluse un număr de 30 de ore obligatorii de condus. Pe vremea dacilor și romanilor când am făcut eu școala de șoferi la Rodell, aveam un instructor de vreo 150 kg și un matiz. Teoretic trebuia să facem două ore de condus la fiecare ședință.  Practic, făceam o oră și jumătate iar în documente scria că am condus două ore. Mi se părea un târg cinstit. El pleacă mai repede acasă iar eu sunt fericit că ajung mai repede la examen. Pe vremea aia, dacă picam sala o dată, mă reprograma după minim o lună. Partea minunată era cazierul : valabil 30 zile. Târziu după ce am făcut școala am înțeles că au mărit valabilitatea la 6 luni. Revenind la orele de condus, în aceste 30 de ore cursantul trebuie să învețe noțiuni de bază despre mecanica (!), unde este motorul mașinii, care sunt comenzile mașinii etc. Foarte mulți instructori nici măcar nu arată în schimb motorul mașinii petrecând cele 30 de ore doar prin a învăța cursantul să conducă.

Recomandarea mea este să mai cumpărați minim 10-15 ore de condus extra. Vorbiți cu instructorul și seara după ce termină cu elevii, mai conduceți încă două ore pe zi cel puțin, timp de o săptămână. Prețurile pot diferi, dar sunt în jur de 25 ron/oră.

Profitați la maxim de orele de condus alături de instructor și indiferent de situație, niciodată să nu conduceți fără instructor (de exemplu să vă apucați să faceți ore extra pe mașina unui vecin / prieten / rudă). Instructorul are pedalele de urgență în dreptul lui. O mașină de casă în schimb nu are comanda dublă. Oricât de semințari de ferentari ați fi, oricâte ML-uri ați condus în șatră, până nu aveți permisul de conducere în mână, mușchii voștri valorează fix zero. Șmecheria și narcisismul fiercăruia pot fi exprimate public în moduri infinite. Dar nici o dată nu vă exprimați părerile de superioritate prin a conduce singuri fără permis.

Oricât am încercat să formulez în termeni domestici frazele anterioare, nu am capacitatea intelectuală de a înțelege alte motive pentru care cineva ar conduce o mașină fără permis, decât dorința de afirmare a supremației lui în cireadă. Cireadă, stol, sau ce o mai fi, problema e că sunt mulți în situația asta iar pedepsele sunt pe măsură.

Timeline-ul unei școli de șoferi

DDay minus 45 : Viitorul posesor de permis de conducere (o să îl numim Gigel) se duce la o școală de șoferi de regulă aproape de locuință sau de locul de muncă, pentru a se înscrie. A aflat de pe site sau de la telefon de dinainte ce acte să aducă. Plătește prima rată și află la ce instructor este repartizat. Eventual primește și numărul de mobil al acestuia.

DDay minus 40 : Psiholoaga în sfârșit are timp și pentru Gigel. Doar a plătit 50 ron să facă examentul la tărtăcuță. Dă Gigel din butoane și pedale ca la păcănele. Roșie, neagră, neagră, roșie … chinta roiala. Psiholoaga zice că e apt.

DDay minus 30 : Gigel are prima ședință de spiritism cu instructorul. Se întâlnesc dimineață de regulă fiind Gigel primul cursant din ziua aia. Nu de alta dar să nu râdă ăla de dinaintea lui că nu știe să conducă. Instructorul ridică un pic capota, îi arată motorul lui Gigel și se urcă în mașină. În zece minute lui Gigel îi sunt deja explicate comenzile de la bord, pedalele, cum e cu schimbătorul de viteze. Tot. La un moment dat, instructorul zice : “hai să încercăm sa ieșim un pic cu mașsina pe stradă”. Atunci Gigel se albește la față. Piciorul stâng tremură ca un motor deasupra pedalei de ambreiaj oricât ar încerca să se controleze. În interiorul lui Gigel se duce o luptă surdă de a nu se face de râs pentru că tremură (doar e bărbat, ce dracului) combinată cu teama de a nu lovi mașina necunoscând cum se conduce.

DDay minus 27 : Este a două ședință a lui Gigel. Este mândru de faptul că la prima ședintă a condus bine și l-a lăudat instructorul. Nu știe în schimb de câte ori a călcat ambreiajul și frâna instructorul în locul lui. Dar e ok. Pornesc la drum și Gigel este mult mai încrezător în forțele proprii. La un moment dat, fiind vară și frumos afară, îi intră lui Gigel o musculiță mică în ochi. Scoate repede din viteză, anunță instructorul că nu mai vede nimic, dar rămâne cu o mână pe volan punând frână ușor. E fericit   după ce a scos musculița, că a tras pe dreapta în siguranță. De fapt, instructorul îi frânase în plus și trăsese de volan. Dar Gigel nu știe și inima îi crește de bucurie că la fiecare ședință prinde tot mai mult.

DDay minus 27 seara : Este 18:30 și au loc orele de legislație în sediul școlii de șoferi. Baza se predă dar Gigel trebuie șă își cumpere cartea de legislație. E vreo 20-30 de ron. Albastră, galbenă, fiecare generație a învățat după cărțile ei iar Gigel caută pe la prieteni să împrumute o carte cum a văzut la profesor. Nu are nevoie de carte decât o lună.

DDay minus 1 : Gigel mai are o zi până la examenul teoretic. “Sala”, cum este cunoscută. În ultima lună, micul nostru erou a auzit numai basme cu polițiști buni și polițiști răi. Sunt zvonuri că la sală chiar dacă răspunzi corect de 26 de puncte, sunt locurile limitate și sunt blaturi făcute de dinainte. Așa că degeaba înveți că oricum te va pica.

DoomsDay : Gigel intră în sală să dea examenul. Are la el doar buletinul, un pix și o sticlă de suc. Nu are voie nimic altceva. Cu mâna tremurând începe să completeze răspunsurile corecte. Întrebările sunt pe niște foi plastificate, vechi. Gigel vede la prima întrebare, cea mai ușoară de altfel, că este un punct mic albastru în dreptul răspunsului corect. Se uită mai atent și observă că toate întrebările au un răspuns sau mai multe însemnate. Deodată simte că e ziua lui norocoasă și se ia după răspunsurile deja bifate pe foia pastificată. Ceva nu e bine totuși. Sunt întrebări la care Gigel știe sigur că răspunsul nu e bun și își dă seama că un redus mintal a făcut glume și a bifat grești vreo 10 răspunsuri pe foaie. Așa că Gigel începe să se panicheze. După două guri de suc, trage aer în piept și ia toate întrebările de la capăt.

A terminat repede  examenul și predă foaia cu răspunsurile unuia dintre polițiștii ce supravegheau examenul. După vreo două ore de așteptat afară, se adună lumea ca la urs. Se anunțau rezultatele. Trebuie să fie foarte atent Gigel pt că polițiștii vorvbesc încet, lumea în jurul lui mormăie și nu aude nimic. Polițiștii anunță lista celor care merg mai departe la traseu.  Gigel își aude numele și ese în culmea bucuriei. Nu știe încă ce punctaj a obținut, dar e mai fericit decât la Bacalaureat.

Se întâlnește Gigel cu polițistul și instructorul ce îl vor examina la proba practică. Și aici a auzit Gigel că sunt scoruri începând de la 150 de mărci (cum era pe vremea aia). Polițistul este foarte deschis și vorbăreț. Nu pare om rău așa că Gigel capătă încredere. Pornește mașina, se plimbă 5 minute, face câteva manevre în trafic reușite și două parcări. Polițistul îl pune să scoată cheile din contact. Auzise Gigel pe la fantasmicii lui amici că ăsta e un semn rău. Dar polițistul de fapt, îl felicită pentru cele 24 de puncte de la sală și îi spune să vină a doua zi ca să facă pozele de permis.

Gigel e fericit că este un proaspăt șofer cu acte în regulă. Conduce atent, prudent și respectă regulile de circulație. Viitorul lui Gigel poate fi exact în modul în care el va alege să fie. Nu poate decide nimeni pentru Gigel de acum încolo cum să conducă decât el.

După un timp, Gigel se întâlnește cu un prieten, cu Vasile. Vasile a făcut și el școala de șoferi dar a plătit sala și traseul, doar e copil cu bani și nu are timp să învețe. Vasile este regele șoselelor, cel mai zmeu dintre zmei și e recunoscut imediat de femelele  din cireadă încă din capătul uliței din sat pentru că se întoarce de la oraș mereu cu muzica la maxim. Într-o dimineață ploiasă, Vasile se ducea la oraș. Nu adapta viteza la condițiile de drum iar semnele de circulație oricum nu stătea să se uite ce înseamnă. Poliția rutieră i-a dat voie să conducă, deci e suficient. Semnele sunt pentru ăia fraieri. Într-o curbă, depășește pe exterior o altă mașină și dă peste un grup de copii care se duceau la școală. Era 8 martie și duceau flori doamnei învățătoare. Strânseseră bănuți să ia câte o garoafă fiecare. Vasile a smuls trei vieți într-o fracțiune de secundă.

Acum Vasile le explică la polițiști că a pierdut controlul mașinii și nu știa că linia continuă dublă nu trebuie încălcată. Imediat apare avocatul trimis de bulibașă și rectifică : Vasile de fapt nu a văzut linia, dar știa ce înseamnă. Un polițist, îl prinde pe Vasile  fără avocat și îi pune câteva întrebări amicale despre legislație. Vasile era zero. Zero barat. Nu știa nici un gram, doar își plătise permisul iar el era un om ocupat deci nu avea timp să învețe. Din păcate legislația noastră are multe carențe. Vasile a scăpat doar cu vreo 4 ani și ceva cu suspendare considerându-se că nu este un pericol pentru societate, este tânăr, regretă fapta și a fost omor din culpă.

După mulți ani, Vasile și Gigel se reîntâlnesc.

Gigel este la fel de precaut. Divinizează mașina. Merge zilnic 100 km cu mașina iar în orice moment, indiferent de vreme, Gigel are mașina echipată pentru orice problemă : trusă de prim ajutor, stingător, adaptoare de curent, statie radio, lanterne, pernuță pentru gât, cameră video pe bord, huse de piele…ce mai…și-a mutat toată casa în mașină. Și la pâine dacă se duce, Gigel ia mașina dar nu din comoditate ci din plăcerea de a conduce. După 8 ani, Gigel nu a avut nici măcar un accident. A uitat și ce trebuie să scrie pe constatarea amiabilă în cazul în care s-ar întâmpla ceva în trafic.

Vasile este același inconștient neschimbat. Vasile este fericit că are două depozite de fier vechi și ies bani frumoși. A fost învățat de mic că totul se rezolvă cu șpaga dată la momentul potrivit, omului potrivit. Vasile povestește acum că are un frate care dă de permis. Cum e obiceiul, îl va lua pe bani și el. Oricât de mult viața a încercat să îi arate că documentele și permisele de orice natură nu trebuie cumpărate ci dobândite în mod corect li legal, Vaile nu a înțeles nimic.

Unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Rămâne în puterea fiecăruia de a duce pe umeri povara unei nenorociri .

Înainte de a mai căuta pe google posibilități de a cumpăra diplome sau permise, mai citiți o dată articolul acesta ! Dacă nu ați înțeles nimic, urmăriți trafictube.ro. Dacă abia atunci se leagă, donați banii de permis la un spital de copii și puneți mâna pe o carte.

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+

  1. De când ai făcut tu s-au schimbat multe. Acum obligatoriu toată legislația se predă înainte să te scoată pe traseu. Orele suplimentare sunt circa 60 lei/ședință, iar fișa medicală se cumpără (cu diagnostic apt, desigur).

  2. zoltan luminita 29 mai 2014 at 19:12

    vreau sa iau examenul auto sala

    Cristian Iosub