web analytics
BlogJoburi

Partea nevazută a concursurilor pe bloguri

La cafeaua de dimineață m-a străfulgerat o întrebare: “dacă aș avea un business pe care l-aș promova prin concursuri pe bloguri, cum aș desemna câștigătorul?”În ultimii doi ani am citit aproape toate articolele de pe platformele de tip Blogalinitiative, Blogawards, Orkestra etc și m-am întrebat de foarte multe ori: “Gigel ăsta de ce a câștigat?” Ca să fie clar de la bun început, nu particip pe nici una dintre platforme din motive subiective.Ei bine, într-un exercițiu de imaginație propriu, m-am pus în postura de sponsor aka organizator. Să spunem că aș avea o afacere, aș vinde cianura și am nevoie de expunere cât mai mare. Motivația concursurilor prin bloguri este multiplă; pe de-o parte link building, indexare, seo, brand awareness sau pur si simplu pentru a creste vânzările. Din punctul meu de vedere există 3 tipuri de organizatori : cei care doresc brand awarness / seo / indexare / link building, cei care doresc creșterea vânzărilor prin expunerea cat mai mare pe bloguri citite sau a treia categorie de organizatori care vizează toate scopurile de mai sus.Indiferent de categoria de organizator din care fac parte, bloggerul câștigător ar trebui sa fie un blogger care mi-a ajutat dezvoltarea afacerii cu cianura. Degeaba scriu 100 de bloggeri despre cum poți extrage aur din curtea casei cu cianura cumpărată de la Cianura Ecologica SRL :), dacă motoarele de căutare indexează numai 10 dintre aceștia, dacă blogurile respective au sub 200 de unici pe zi, dacă mesajul meu nu ajunge la destinatarii aflați în target  . In nici un caz nu aș premia vreodată o poezie. Never ever. Oricât m-aș chinui să înțeleg fenomenul, nu văd cum ar putea o poezie să crească vânzările de cianură, papuci, flori, whatever.Ca să pot desemna un câștigător, trebuie să văd activitate, engagement…să văd share-uri naturale pe facebook, tweet-uri, comentarii în articolul de pe blog … orice. Mă uitam random la câțiva câștigători și erau zero la toate capitolele. În plus, google nu știa de blogul lor pe cuvintele cheie care făceau parte din campanie nici măcar pe pagina 10. Într-un final, am găsit un fericit câștigător care avea share-uri și comentarii, dar supriza: share-urile erau date de el pe 15 grupuri de facebook legate de concursuri iar comentariile nu păreau naturale, fiind publicate la o zi după articol și vreo 5 comentarii la interval de un minut. Omul a încercat măcar și e de apreciat 🙂Spuneam că nu aș alege câștigător un blogger care scrie poezie. Sunt foarte mulți bloggeri, de fapt bloggerițe care scriu poezie și apreciez efortul intelectual de a compune ceva ce eu nu pot compune. Da, este interesant, este ceva plăcut ochiului, dar ca simplă poezie, nu ca strategie de marketing. Dacă vreau să citesc poezie, îl citesc pe Eminescu. Dacă vreau ceva siropos, citesc Radu F Constantinescu în fața a un bax de Tuborg.Acum este rândul vostru: dacă ați vinde cianură și ați vrea să faceți concursuri pe bloguri, cum ați desemna câștigătorul? Pe ce criterii?blog
Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
  1. Ai dreptate. Daca il citesti pe Eminescu e cam greu sa scoti targetul pe care ti l-ai propus. Cel mai important este sa poti sa iti promovezi afacerea cat mai bine si cei care sa participe la concurs sa aiba un interes major pentru campanie. Eu de exemplu am participat recent la un concurs pe care l-am promovat pe site-urile de socializare si acel articol/advertorial a primit pe langa un feedback pozitiv si foarte multe click-uri.

  2. ala care mi-a vandut cat mai multa cianura.

  3. Aș desemna câștigătorul pe baza unui live review. Pe scurt ce care rezistă testul cianurii… e clar căștigătorul! Pentru că Die HARD! 😀

  4. Câștigător ar fi ăla care vinde. Nu contează cât, important e să vândă. În domeniile tehnice provocarea e și mai crâncenă pentru că nu există în România (și posibil nicăieri în lume) blogări “calificați” în a vinde și altceva decât telefoane mobile, aparate foto și laptopuri. Absolut nici unul de care să fi auzit din 2005-2006 încoace, de când am luat contact cu primele bloguri de pe la noi. Ăla e palierul lor de plafonare, mai sus nu se pricep sau nu reușesc să urce.

    Compania care spune că nu vrea să vândă mai mult mănâncă rahat cu polonicul. Awarenessul, de orice fel ar fi el, trebuie să se traducă în rezultate cuantificabile, dar mai ales palpabile. Din care să se plătească salarii, taxe, impozite, chirii etc. Nimeni nu spune “luna asta nu am bani să vă plătesc salariile…dar știți ce de like-uri am strâns, ce de poze cu flori și pisici? luați de mâncați like-uri luna asta…”. În viața reală nimeni nu dă doi bani pe like-uri dacă ele nu se traduc în vânzări. Nici pe articolele de pe bloguri. Nici pe SEO, de aia unele firme nici site nu au și nici nu vor. Eu unul am renunțat la platformele sociale pentru firma mea. Like-urile și concursurile la firmele mici sunt un fel de masturbare în cerc cu prietenii și familia. Pentru un domeniu de activitate foarte tehnic premiul ar trebui să fie foarte mare (gen premiu o vilă la munte pentru cine sporește vânzările cu 500% la instalații de topire a gheții), deși am văzut caz concret în care un premiu de 3.000 de euro (un aparat de măsură performant) nu a interesat decât vreo 4-5 oameni, în condițiile în care concursul era vorbărie.

    Așa că persoana care va reuși să găsească metoda prin care vândă ceva foarte tehnic prin campanii pe internet, nu prin clasicii agenți de vânzări, va avea șansa să câștige bani frumoși la un moment dat, mai mulți decât pișcotarii de acum.

  5. Sincer, eu as desemna un castigator tot la fel.. prin analiza blogului, vizitatorilor adusi de acel blog, deci posibililor clienti. Ce rahat poate aduce o poezie, doar o multime de “vai ce dragut”, dar nici decum nu va aduce “vreau sa cumpar cianura”.

  6. @Catalin: vizitatori nu înseamnă cumpărători. În retail se vede cel mai bine treaba asta, în special la malluri, unde cifrele de pe people countere nu se pupă cu “potenţialii clienți”. În realitate mulţi vin la mall doar ca să piardă vremea, pentru că e frumos, cumpără cel mult niște aripioare de pui și gata mallul. 🙂 În online e la fel, de exemplu eu nu am cumpărat niciodată dând click pe vreun banner sau link. Niciodată în atâția ani.

  7. Sunt total de acord ! 😀

  8. Cred ca fiecare campanie trebuie tratata in particular, in functie de sponsor, scopul urmarit, produsul sau serviciul promovat si premiul pus in joc. Trebuie urmarit un mix din scopurile bine exemplificate in articol. Poate sa se faca o medie aritmetica intre toate in functie de o scara echilibrata de la minim acceptat pana la o limita maxima impusa cu note sau calificative care sa reflecte realitatea. Dar in practica este destul de dificil de facut asta pentru ca necesita un consum si o munca in plus pe care niciun organizator nu-i dispus sa o faca.
    Conversia, traficul si vanzarile efective sunt la fel de greu de masurat cand vorbim de o campanie pe termen limitat de cateva zile sau o luna de zile. La fel cum indexarea google nu vine instant dupa ce ai publicat articolul, la fel sta treaba si cu comentariile si interactiunea cititorului atat cu articolul cat si cu produsul sau serviciul promovat. Cat de eficienta a fost o campanie o poti masura in timp si aici vorbim de semestre sau an intreg cand poti avea o privire de ansamblu cum s-a miscat un produs sau un serviciu pe piata.
    Niciodata nu poti atinge perfectiunea in campaniile online, dar poti imbunatati sistemul, totul depinde la ce si cum te raportezi, ce si cum masori. Atata timp cat organizatorii si sponsorii intervin si schimba regulile jocului in timpul desfasurarii campaniei, rezultatul o sa fie viciat Pana cand nu apar organizatori care sa fie in acelasi timp si consilieri pentru sponsori, carora sa le particularizeze si sa le identifice nevoile si cum pot sa fie eficientizate, imbunatatite, pe termen scurt cat se desfasoara campania, pe termen mediu si lung prin mijloacele de care dispun si cum pot masura cu acuratete cat mai mare totul.
    Exact cum exista un cod al bunelor maniere, un cod deontologic in orice meserie la fel ar trebui sa existe un cod al organizatorilor ce se poate imbunatatii pe parcurs si care sa fie respectat in mare de catre toti.
    In rest discutia ramane deschisa 🙂

    Cristian Iosub