web analytics
BlogJoburi

Recrutarea clasica vs head hunting

Pe vremea dacilor si a romanilor, când piața locurilor de munca era destul de bogata in oferta si numărul de candidați era destul de scăzut, companiile aveau obiceiul de a selecta personalul printr-un proces lung de recrutare ce avea ca scop găsirea persoanelor potrivite job description-ului.  Nu includ în discuție societățile ce au sub 100 de angajați sau la SRL-urile din scara blocului. Indiferent că vroiai să te angajezi ca merchandiser sau procesator de valori G4Falk (G4S), trebuia să treci mai întâi pe la o agenție de recrutare, se verifica background-ul și abia apoi aveai interviu cu HR-ul companiei pentru care urma să lucrezi.

Piața s-a mai relaxat de atunci și astăzi există personal ce poate fi calificat la locul de muncă în foarte multe domenii. În alimentație publică (hypermarket, fastfood, merchandising), noțiunea de head-hunting poate fi adusă în discuție numai la nivel de management, însă pentru salariatul de rând un CV făcut de mână este suficient.

Din fericire, există mai multe lumi văzute sau nu de către consumatorul de rând. Una din aceste lumi este cea a IT-ului. Era prin toamna lui 2006, dacă rețin bine, când o companie mă plimba prin vreo 5 probe eliminatorii pentru un client din Germania. Le-am luat cu brio, dar eu tot mic corporatist mă visam și poate am făcut bine pentru că job-ul care îl aveam la momentul respectiv mi-a adus numai satisfacții profesionale și financiare. Unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Suntem în 2014 și procesele de recrutare chiar și pentru simpli workeri în IT sunt destul de bine gândite, se verifică background-ul candidatului, se stabilesc întâlniri cu responsabilii de departamente … overall IT este un domeniu în care sunt deschise pentru oricine dovedește că are ceva materie cenușie. Dar pentru asta trebuie să aibă cu ce dovedi, un portofoliu, ceva cunoștințe temeinice legate de job-ul viitor, nu numai diplome. Diplomele se emit pe bandă rulantă. Apropo, dacă sunteți în căutarea unui permis de conducere, join in the club 🙂

Îmi este foarte ușor să mă prezint la un interviu cu un dosar întreg de acte, certificări sau cum am eu CV făcut din 5 pagini. Dar pentru angajator poate fi irelevant. Ca paranteză, personal am colaborat cu oameni care activează în online din 2005, folosesc WP din 2006 și nici în mai 2014 nu știau cum se crează un submeniu din wp-admin. Irelevant sunt si cazurile sociale. Nu interesează pe nimeni că ai 4 kinderi de hrănit acasă sau că nevasta a fugit cu un chinez.

Relevant pentru angajator este ceea ce ai făcut efectiv până acum și ceea ce știi să faci pentru a aduce business value. Forță de muncă există și asta se simte în attrition rate-ul oricărei companii, fiind în continuă scădere. Așadar, este firesc ca într-un proces de recrutare să se facă head hunting fiind foarte mult folosit linkedin ca tool ce poate selecta skill-urile candidatului de care are nevoie compania. Cunosc oameni de call-center care primesc cel putin o invitație la interviu pe săptămână, web developeri, chiar și un magazin de electrocasnice stiu că a recrutat personal pentru punctul din Băneasa Shopping Center prin linkedin.

Din păcate se minte si se va minți extrem de mult in CV. Și acum țin minte Cv-ul unui candidat care avea trecute cunoștințe de operare în toate sistemele de operare apărute din 90 încoace. Când am intrat în partea de Windows NT, am alfat că el deschide un spreadsheet cu aplicațiile Bin sau cu Bash (wtf?). Alții sunt sinceri . Exemplu o avem pe dsoara Feher ( 1 , 2, 3 ); o mai știți nu? Pe BestJobs dacă îi șterge cineva CV-ul nu mai știe să îl refacă fiind perioade de 3-4 luni la fiecare angajator. În schimb, nu mai văd Sanador în CV 🙂

Ei bine, companiile știu că nu se mai pot baza pe informațiile dintr-un CV iar acel formular numit generic Curriculum Vitae servește momentan numai pe post de carte de vizită unde sunt datele de contact și eventual numele companiilor precedente.

Companiile au nevoie de workeri care să producă, să aducă venituri în companie prin activitatea lor, nu de salariați ! Este o diferență între salariat și muncitor! Salariatul așteaptă ziua de salariu pe când muncitorul aka workerul execută conștiincios taskurile știind că munca sa (poate minimă la nivel de corporație) este răsplătită pe măsură.

Tocmai de aceea nivelul salarial este înghețat la un prag destul de mic pentru salariați în timp ce workerii au posibilitatea negocierii salariale și sunt atent selecționați. În loc să plătească 3 salariați care să execute niște taskuri simple, companiile preferă un worker plătit cât doi salariați. Exemple de workeri, salariați și companii ce angajează ambele specimene sunt extrem de multe. Orice salariat poate deveni worker, dar asta numai dacă dovedește că vrea și că poate.

Cunosc de exemplu un ex salariat care vroia să îl angajez la mine ca data entry man pentru niște shop-uri. Taskuri simple pe care cred eu că oricine cu un pic de materie cenușie poate să le execute. Am pierdut o săptămână din viață explicându-i principiul de funcționare  a back-end-ului din OpenCart, i-am oferit tutoriale video, traduceri ale admin-ului în română, ce este acela un WYSIWYG editor… dar nu s-a legat. Nu era vorba de voință ci pur și simplu nu era un domeniu pentru care să aibă abilitățile intelectuale necesare. El va rămâne salariat în anumite domenii de activitate, dar poate deveni worker în altele. Totul depinde de calea pe care o va alege și înclinațiile sale față de diverse domenii de activitate.

In concluzie, totul depinde de necesarul companiei. Salariații vor fi în continuare recrutați la normă în timp ce pentru workeri se va face head-hunting.

jobs

sursa foto

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
  1. Linkedin este o unealta buna, am observat ca este foarte bine adoptata de companii medii.
    Dar eu pur si simplu nu ma pot plia pe structura lor, parca e de porc sa nu scriu eu fiecare litera din CV, nu suport sa puna ei intrebarea si eu doar raspunsul.
    Insa cu notepad in fata, eu pun intrebarea, si tot eu pun raspunsul.

    Cristian Iosub