web analytics

Respectă și vei fi respectat

Prin puținele țări tranzitate, ca turist, mi-a plăcut să arăt respect localnicilor și să îi tratez cu amabilitate indiferent de contextul dat. Din păcate nu toți înțeleg faptul că atunci când te duci într-o țară străină, ești doar un musafir. Nu e casa ta, nu sunt legile tale, nu e cultura ta, dar trebuie să le adopți pe perioada șederii.

În Italia legile sunt destul de interpretabile și cea mai urâtă dintre ele este legea de privacy : nu prea am voie să folosesc înregistrările trafictube, nu pot să fac poze în localuri, magazine, nu pot înregistra convorbirile și multe altele.

Astăzi îmi intră în magazin trei individe și un fătălău din Malaezia, să cumpere genți de 500€. Se apucă să probeze jumătate din toată expoziția, pe urmă bagă portofele de piele în buzunare cică să probeze. Ca să fie complet fac și câteva poze între ei cu genți de marcă, să aibă ce povesti sătenilor când mulg vaca și dau de mâncare la porci. În fine, au făcut dezastru ca la ei acasă, iar când a venit vorba să plătească cumpărăturile, s-au trezit că au cardurile (vreo 3) goale.

Perfect. Apucă-te, împachetează marfa la loc, du-o în depozit. Muncă.

Se întorc mai târziu că ar vrea totuși să cumpere, au făcut rost de bani, dar nu vor să fie servite de casiera prezentă, ci de însuși directorul companiei. Atunci mi-a scăpat pe loc o înjurătură în română. Dă-i, explică-i că nu se poate, încerc să aflu motivele, amabil, zâmbăreț, tacâm complet. Una din bagaboantele astea asiatice începe să mă înjure și să mă facă rasist (wtf?). Apoi extinde ideea la nivel de magazin, cum că suntem toți rasiști pt că servim italienii amabil iar față de ei am fost nepoliticoși. Femeie nefutută destul .

Rămân calm și îi explic consecințele dacă mai înjură, mă ofensează pe mine sau pe colege (care se făcuseră mici și dispăruseră deja din cadru, ale mele mândre) și în plus legea italiană nu permite fotografierea persoanelor atâta timp cât mi-am exprimat dezacordul.

Nu ne înțelegem așa că apăs butonul de panică. Ăștia mici de la securitate, cred că e jaf și vin  chitiți pe bumbăceală. Las de la mine și invit asiaticele să părăsească zona și să nu se mai întoarcă. Dar din păcate au uitat subit engleză și italiana, vorbind doar pe limba lor. Și-au adus aminte că știu ceva engleză pe urmă când i-au luat carabinerii la o plimbare.

Când au primit câte 1200€ amendă de cap de vită, și-au adus aminte că știu o singură frază : “I`m turist. I came to spend money. A lot of money. I want to call to my embassy.”

M-am enervat că am scris o jumate de oră, de mână, ce s-a întâmplat.

Ideea de final este că mă doare fix în fund de unde rahat ești, dragă melteanule. Atâta timp cât te afli în România, respecți legea românească. În Italia o respecți pe cea italienească. Atunci când te vei întoarce la tine în grajd, poți respecta pe cine vrei tu. Dacă ar fi să respect legea românească în Italia folosind ca argument naționalitatea, păi atunci ar trebui să stau la capul patului cu pistol cu viteză de 400 metri/s, nu cu 100m/s. Aș avea posibilitatea să stau cu bâta de baseball în mașină fără teama unui control al poliției.

Dar, mă aflu într-o țară, respect oamenii/teritoriul/legea acelei țări. Chiar dacă doar sunt în tranzit câteva ore.

Tags:

AmintiriBlogJoburi

      Cristian Iosub