web analytics
AmintiriBlogCalatorii

România după 23 ani de democrație

Deși au trecut 23 ani de așa zisă democrație, românii par pe zi ce trece tot mai în urmă. Cu ce? Cu tot. În special cu drepturile românilor în străinătate, subiect pe care îl abordez în continuare.

Până în urmă cu vreo 10 ani emigrarea era un fenomen nu foarte răspândit. Asta datorită speranței. Da, este un cuvânt greu pentru noi în prezent, dar era un cuvânt ușor de admis în trecut. Românii s-au răspândit peste tot în lume motiv pentru care înainte de alegeri prezidențiale trebuie creată o adevărată rețea de secții de votare și hărți din partea Ministerului Afacerilor Externe. Previziunile sunt sumbre. Zilnic văd sau aud români din străinătate care refuză să mai vorbească până și limba. Și-au pierdut identitatea românească tocmai din cauză că au fost trădați de guvern.

Ziarele sunt pline de corupți, mafie, regi ai asfaltului, stenograme, deputați cu dosare penale, criminali cu imunitate diplomatică iar peste toate acestea avem o politică externă pasiv homosexuală.

În urmă cu un an alegeam calea Italiei având speranță, călătorie care se va încheia în curând. Speranța o am și acum dar nu având cetățenie română. Oriunde în lume am încerca să mergem vom fi mereu urmăriți de cetățenie, judecați ca atare și priviți ca atare. Aici nu mă refer la rasism. Nu mă refer la a victimiza cum le place multora să o facă. Mă refer strict la calea birocratică de a reuși într-o țară străină.

Ca și acum un an studiez disponibilitatea locurilor de muncă în străinătate, citesc forumuri și mărturii ale românilor aflați în țările respective, consult Wikipedia și Minim-Wage.org, caut clipuri youtube, caut adrese web ale agențiilor de muncă, salarii de minim 1600 euro pentru a putea acoperi cheltuielile și datoriile din RO într-un timp estimat la maxim un an etc. Din păcate simt că mi se taie picioarele după 2 zile de căutări și informări când dau peste astfel de știri.

Din punctul meu de vedere Elveția ar fi fost țara optimă pentru un nou început. DAR :

Ca urmare a aderării României si Bulgariei la Uniunea Europeana, Elveţia şi UE au negociat un protocol de extindere a Acordului UE- Elveţia privind libera circulatie a persoanelor şi asupra celor două state.Acest Protocol a fost semnat la 27 mai 2008, la Bruxelles, a fost avizat de Consiliul Federal (guvernul elvetian) si ulterior validat de Parlamentul de la Berna la 13 iunie 2008. Prin referendum-ul din 8 februarie 2009 cetatenii elvetieni au aprobat Protocolul, acesta urmând să intre în vigoare cel mai târziu la 1 iunie 2009. Acordul reglementeaza introducerea graduala a liberei circulatii a persoanelor între Elvetia si tarile membre UE si stabilirea egalitatii de tratament. Pentru cetăţenii români si bulgari, introducerea graduala a liberei circulatii înseamnă parcurgerea unei perioade tranzitorii de 7 pâna la 10 ani, cu acordarea unui numar limitat de permise de sedere(contingente). Numarul permiselor va creste de la un an la altul in functie de evolutiile de pe piata muncii. Astfel, Protocolul instituie doua perioade tranzitorii: 1. Într-o prima etapa tranzitorie, anii 2009 – 2016, vor fi adoptate restrictii ale dreptului de angajare in Elvetia. Pe perioada măsurilor tranzitorii un angajator elvetian poate angaja un lucrator din România si Bulgaria numai daca angajatorul justifica autoritatilor motivul pentru care respectivul loc de munca nu poate fi ocupat de un lucrator elvetian sau un cetatean din celelalte state membre ale UE (principiul prioritatii nationale) 2. Cea de-a doua etapa tranzitorie (2016 – 2019), reprezinta perioada în care se poate aplica o clauza de salvgardare, respectiv aplicarea în continuare de măsuri restrictive, în situaţia în care se înregistrează perturbări ale pieţei muncii interne.Numărul maxim de permise ce poate fi acordat cetăţenilor români şi bulgari pe perioada măsurilor tranzitorii:7 ani (2009-2016) Permise anuale (tip B), se prelungesc anual Permise de scurta durata (tip L se prelungesc in mod excepţional 2009 – 2010 362 3.620 2010 – 2011 523 4.987 2011 – 2012 684 6.355 2012 – 2013 885 7.722 2013 – 2014 1.046 9.090 2014 – 2015 1.126 10.457 2015 – 2016 1.207 11.664Totodată, pe perioada masurilor tranzitorii, prezenta pe teritoriul elvetian pentru o perioada mai lunga de 90 de zile pe an presupune obtinerea unui permis de sedere de la autoritatile cantonale. Înregistrarea la autoritatile locale se face în termen de 8 zile de la intrarea în Confederatia Elvetiana. Permisele de lucru se acorda în ordinea solicitarii si nu în baza unei distributii a acestora pentru cele doua tari.

Încă o țară ce adoptată restricții ale dreptului de angajare. Dacă stau bine să mă gândesc, ce țări nu au restricții pentru români și bulgari? Mă uitam la un coleg, italian, că ar vrea să plece în Elveția, așa că deja a început să caute. Salariul entry level , pentru domeniile interesate (comerț, securitate, șofer), este de cca 2200 euro față de 1400 cât ia acum. Prețurile sunt mai mici decât în Italia, țara e mult mai stabilă politico-economic etc.

El are șanse reale de angajare chiar în primele 30 zile de când pune piciorul în Elveția. Ca el au mai plecat peste 200 Toscani (găsisem un grup FaceBook chiar). Eu în schimb nu aș avea nici cea mai mică șansă indiferent câte sacrificii aș face.

Ce ne diferențiază ? Cetățenia ! Deci suntem discriminați? NU, ci doar selectați.  Exact cum ne selectează și grecii de s-au apucat să împuște  străinii formând adevărate grupuri de căutare a lor. Soluția : renunțăm la cetățenia românească imediat ce obținem alta. Chiar o să caut o țară babuină să văd condițiile de obținere a cetățeniei. Oricare…una de care nici nu s-a auzit. Cu cât se cunoaște mai puțin despre țara respectivă, cu atât mai bine. Totul e să nu mai scrie pe pașaport : cetățenie română.

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
      Cristian Iosub