web analytics
AmintiriBlog

Secretul Crăciunului

Crăciunul este celebrat încă din antichitate pentru a marca nașterea lui Iisus: cu toate acestea, nu a fost acceptat ca sărbătoare legală decât mult mai aproape de vremurile noastre. Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae. Pentru unii, e fratele mai bogat al lui Moș Ajun. Personajul simpatic, dolofan și zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni, și-a mutat “reședința” în Laponia când s-a descoperit că la Polul Nord nu sunt astfel de animale.

Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun.

Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerand ca aceasta a avut loc in luna septembrie. In anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. In 325, imparatul Constantin cel Mare a desemnat oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie “zi sfanta” intr-o saptamana de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila.

Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decat din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a Solstitiului de iarna: in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, iar in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Brazi atarnati cu varful in jos sau cu mere rosii

In secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atarne brazii de Craciun in tavan, cu varful in jos, ca simbol al crestinatatii. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de Craciun un simbol al copacului din Paradis si au atarnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, insa, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hartie colorata, fructe si dulciuri.

Oliver Cromwell a interzis colindele

Cel mai vechi cantec crestin de Craciun este “Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc ii apartine lui Ritson si dateaza din 1410. Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele.

In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cantate de cor si acompaniate la chitara. Una dintre ele era “Silent Night, Holy Night”, cantata astazi in peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Sursa : agenda.ro

În fiecare an primesc zeci de urări de la mulți ani și sărbători fericite în preajma Crăciunului. De fiecare dată am răspuns din politețe la acestea dar cu timpul am obosit. Nu este vorba de a te preface că îți place o sărbătoare ci este vorba de a te preface doar pentru a fi ”în rândul lumii”. Așadar, anul acesta m-am gândit să îi dedic un articol dragului Crăciun.Cred în Crăciun ca și spectacol de lumini. Admir de fiecare dată modul în care sunt împodobite orașele, brazii și sunt decorate casele. Îmi place povestea lui Moș Crăciun ca și act teatral ce trebuie jucat în fața copiilor pentru a le aduce un plus de bucurie.  Îmi place Moș Crăciun ca și poveste, ca și campanie de marketing din partea companiilor, ca și mit al moșului alb cu barbă (a se observa că este alb, deci nu e țigan, african sau asiatic 🙂 doar pentru că trăiește în Laponia și mai zic unii de mine că sunt rasist 🙂 )Ce nu îmi place însă la sărbătoarea Crăciunului este că din 20 decembrie până în 3 ianuarie este întreaga planetă intrată în febra sărbătorilor. Peste două săptămâni în care toate magazinele au program redus sau sunt închise, băncile nu lucrează cu publicul, angajații muncesc lăsând totul pe ziua de mâine, dealerii de telefonie nu fac activări, service-urile auto nu lucrează, supermarketurile se închid la 1 noaptea… și toate acestea pentru că sunt sărbători. Sărbătorile de iarnă sunt frumoase ca aspect, dar nu le înțeleg personal. De Crăciun toți îmi urează La Mulți Ani pentru că s-ar sărbători sfântul Cristian. Nu am înțeles niciodată sărbătorirea numelui. Înțeleg să mă bucur că a mai trecut un an, că am mai îmbătrânit, să îmi sărbătoresc ziua de naștere. Dar cea de nume din păcate este peste capacitatea mea intelectuală și recunosc lucrul ăsta. Același lucru se întâmplă și cu sărbătoarea Crăciunului.Wikipedia zice :
Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos/ Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.
Ce se întâmplă însă dacă nu cred în nașterea lui Iisus ? Atunci revenim la tricoul de la eGlumă. 🙂Până una alta, mă gândesc că Marius de la anul se va duce la școală și va trece prin ce am trecut și eu când eram mic și anume : ora de Religie. Ca părinte pot legal să îi suspend ora de religie din materia didactică, dar va trece prin aceleași experiențe ca și mine : privirea suspicioasă a colegilor, condamnarea morală din partea profesorilor, critica, invidie și frustrare din partea părinților. Doar pentru că din greșeală m-am născut într-o țară ce crede într-o poveste scrisă acum mii de ani și interpretată în feluri diferite (de aici vine și diferența dintre religii), asta nu înseamnă că trebuie să fiu ca majoritatea. Dacă eu vreau ca de mâine să cred în sfânta castană, nu văd de ce ar trebui să fiu judecat de ceilalți.Ca încheiere, ceea ce îmi place cel mai mult este că dacă un creștin publică un articol despre Dumnezeu, nu îi dă nimeni în cap. Dar dacă un necredincios (ateu) publică, s-a rupt lumea. Din start sar 10 personaje care cu o voce plină de milostivenie încearcă să te aducă pe calea lor cea dreptă. După două –  trei încercări schimbă tonul și trec la înjurături, ca să dovedească puterea de convingere a credinciosului. Nu contează știința. Nu contează dovezile arheologice și contrazicerile față de povestea Bibliei. Replica este aceeași : crede și nu cerceta… Să le spună cineva și copiilor somalezi care mor de foame sau copiilor de 3 ani cu cancer că Dumnezeu are un plan cu ei și de aceea îi chinuie, că eu nu pot să fac lucrul ăsta.Just like fun, numele lui Moș Crăciun în alte limbi:Afganistan – Baba Chaghaloo Africa de Sud – Vader Kersfees Albania – Babadimri’ Armenia – Gaghant Baba Bosnia şi Herţegovina – Deda Mraz Brazilia – Papai Noel Bulgaria – Dyado Koleda Chile – Viejito Pascuero Danemarca – Julemanden Egipt – Papa Noël Finlanda – Joulupukki Franţa – Père Noël Germania – Weihnachtsmann Grecia – Άγιος Βασίλης-Άyos Vasílis Iran – Baba Noel Irlanda – Daidí na Nollaig Italia – Babbo Natale Lituania – Kalėdų Senelis Malta – San Niklaw Marea Britanie – Father Christmas Norvegia – Julenissen Polonia – Święty Mikołaj Portugalia – Pai Natal Rusia – Ded Moroz Serbia – Deda Mraz Spania – Papá Noel Statele Unite – Santa Claus Suedia- Jultomten Turcia – Noel Baba Ungaria – Mikulás
Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
      Cristian Iosub