Web Analytics

Spirit civic

Ca argument și exemplu de atitudine civică punctată în articolul anterior, pot sa spun că în timp ce vizitam orășelul, făceam poze și mă holbam prin vitrine, bateria mașinii mele își dădea ultimul duh în încercarea de a încărca laptopul. Când am ajuns la mașină și am văzut că nici măcar închiderea centralizată nu mai are curent, deja mă vedeam înnoptând prin zonă. Am găsit destul de repede un localnic dornic să îmi ofere putin curent pentru a redresa bateria.

Problema e ca aveam mașina parcata destul de incomod, în stânga zid iar în dreapta mașini iar imensul Volvo cu care venise nu avea spațiu să se strecoare lângă mine. Aveam nevoie de o mașină mai micuță sau de niște cabluri mai lungi.

Fără exagerare, când a fluierat tătăiță ăsta o dată, au ieșit la geam ca în filmele western toți localnicii. În 3 minute aveam deja vreo 3 rânduri de cabluri destul de lungi și două mașini dornice să mă ajute.

Nu am înțeles mult timp de ce au fost așa săritori. Deși părea un Deja-vu, multe fețe păreau cunoscute. La final mă întreabă unul din cei care ma ajutaseră, dacă  ma duc direct la muncă să îl iau și pe el că are permisul suspendat o perioadă.  WTF? Deja crede că ne-am împrietenit?

Când mă uit mai atent la gulerul cămășii, scria “Castel Monastero“. Păi zi măi cumetre așa că mergem în același loc. În orice caz, chiar dacă o parte din oamenii de bine mă știau, tot e lăudabilă grija lor de a ajuta un străin la nevoie.

Iar îmi aduc aminte cand am ramas in RO fără baterie la răposata Nubira si m-am dus să îi cer unei cretine să ma lase să iau curent de la bateria mașinii ei, iar ea a răspuns sec :”Îmi pare rău, mai am puțină baterie și am nevoie de ea.” WTF? Asta credea că e comestibila și mușc din baterie sau nu a auzit de alternator ?

      Cristian Iosub