web analytics
BlogInternetJoburi

To Facebook or not to Facebook ?

Facebook este un instrument ajutor pentru unii, daunator pentru alții si indiferent pt majoritatea. Regula numărul 1 in partajarea unui conținut media sau chiar a unui simplu status text, este sa ți-l asumi. Așadar înainte de a publica, gândește dacă vrei sa fie public, dacă vrei ca poza sa fie împărtășită doar cu prietenii sau doar cu o parte din prieteni.

Acum vreo două zile o colegă posta poze semi-nud pe Facebook. Deja o știu cum arată dezbrăcată înaintea viitorului sau iubit. Acum când o vad la munca, poate sa poarte și pulover pe gât, ca eu tot doar în chiloți (a se citi fărâmă de chiloți) o văd. Și e bună rău chiar.

Ana Maria Baciu, avocat specializat pe domeniul proprietății intelectuale, spunea într-o emisiune la radio Lynx despre transferul drepturilor asupra unui material prin publicarea lui pe o rețea socială. Practic eu am dreptul sa o copiez opera respectivă și să o redistribui. Legea permite. Este aproape imposibil de altfel de ținut sub control acest aspect pe o rețea socială.

Exemple sunt cu duiumul. De multe ori se întâmplă să se posteze o fotografie fără explicații. De aici mintea umană începe să inventeze păreri, fantezii, povești.

Dar cele mai periculoase fotografii sunt cele făcute la locul de muncă. În România, companiile care încă mai țin la etichetă, implementează și țin în frâu un set de proceduri și regulamente interne. Acestea de regulă interzic fotografierea și destrăbălarea (nu chiar în cuvintele astea). Dacă aș avea o zi liberă, aș face album cu astfel de fotografii

Am discutat despre asta destul de mult într-un articol mai vechi aici, dar mulți citesc, puțini rețin. Drept urmare se mai găsește câte unul altul să se pozeze cu telefonul pe la muncă și pe fundal se văd colegi mâncând, afișe cu note interne etc. Asta deși regulile interzic ținerea telefonului deschis, mâncatul la birou (de asta există sala de mese chiar drăguță). Dar cum ziceam, Gigel pune poza pe Facebook și tace mâlc pe urmă fără să dea explicații cum că poza ar avea 4 ani vechime când nu erau condiții respectiv reguli dure. Subalternii lui se agită. Primesc două mesaje pe YM cu linkul de la un fost și de la un actual angajat. Mă uit și tac, că doar nu mai lucrez în companie să fie treaba mea. Mai se găsește unul să mă întrebe de sănătate. În timpul ăsta se făceau scenarii : aha, deci șefii au/aveau voie; aha, uite pe aia cum se dădea bine, deci de aia e șefă acum; aha, deci de mâine vin și eu cu sandwich la birou să împut cu parizer; aha, deci mâine ne-o tragem în poze pe la muncă, că uite șefii au voie etc.

Nu am răspuns mesajelor trecând invizibil (sorry guys dar nu e lupta mea). Dar am făcut un rezumat și l-am lăsat ca mesaj pozei, fără să îi zic că sunt părerile altora. Mamă ce s-a parașutat Gigel de 2 metri în sus aducându-și aminte că defapt am eu ceva cu el, că defapt fac așa că am lucrat pe alt proiect. Grow up ! Atât îți zic dacă citești Gigele (nume fictiv) mesajul ăsta .

Interesant este atunci când lucrezi într-un colectiv și ai impresia narcisistă că tu fiind șef, lumea te iubește. Faptul că râde și te linge vreunul, asta nu înseamnă că așa gândește. Psiholog fiind pentru mulți, YM meu este deșelat de războaie mute între foști/actuali angajați și șefii lor. Dar narcisiștii încă mai speră că totul e roz în jurul lor și lumea îi îndrăgește. Pe vremea desprefirme.com oamenii mai aveau unde să își exprime nemulțumirea. Acum dacă ți-o exprimi, ți-o exprimi cu litera B, acordul părților.

Lecția zilei de astăzi : când pui o fotografie, lasă și o descriere mai ales dacă are elemente ce contravin unor aspecte de viață sau principii. Dacă o dai și fugi, atunci asumă-ți-o !

Distribuie articolul pe:
TwitterFacebookGoogle+
Cristian Iosub